vineri, 21 august 2009

Elena Udrea si comisia de ancheta

Dupa circul ieftin de ieri facut de ministrul Udrea si comisia ei de ancheta, revin cu concluzia mea sceptica careia ii gasesc motive in plus:




Cind a aparut prima comisie de ancheta speram ca asta va schimba atitudinea ministrilor, ca ei vor fi controlati cu adevarat si nu vor putea dispune discretionar de sume de bani pentru a imbogati clientela politica.



Doamna Udrea a trimis speranta mea in derizoriu. Nici vorba de un posibil control al celor care dispun de banii de la buget, ei pot face in continuare ce vor si asta nu se va schimba prea curind.



Restul este, cum spuneam mai sus, circ ieftin.

joi, 20 august 2009

Ministrul Udrea

Zilele astea se vorbeste mult despre ministrul Udrea, daca merge sau nu la comisia de ancheta, cum explica ea nu stiu ce document disparut si aparut, cum este ea executata politic, cum are ea de gind sa incalce legea daca exista asa o lege, oare ce se va intimpla in continuare.




Mie putin imi pasa ce face si ce crede doamna Udrea sau ce fac si ce cred parlamentarii care o ancheteaza sau vor sa o faca si nu pot.



Mi se pare doar ca ce se intimpla acum e exact cum se guverneaza, sau mai bine zis cum nu se guverneaza. Toata atentia e concentrata pe un scandal, cu acuzatii de ambele parti si discutii sterile, fara sa se intimple nimic in realitate.



In timpul asta discutii si evenimente care conteaza pentru noi trec neobservate. De exemplu legile educatiei sau legea salarizarii unice. Ceilalti au liniste sa cirpaceasca niste legi cu care sa se laude la FMI, facute in general in defavoarea celor multi nu intentionat ci din lipsa de profesionalism.



Cind o comisie de ancheta a reusit sa lamureasca problemele doamnei Ritzi am crezut ca e un inceput foarte bun, ca ministrii vor avea mai mult grija de acum incolo cum cheltuiesc banii publici, si ca fiecare comisie care ancheteaza asa ceva lucreaza si pentru mine. Ei bine, ce se intimpla acum inseamna ca in Romania nu e posibil sa se faca anchete de genul asta, pentru ca ministrii sint persoane importante in partide si nu vor sa renunte la a face ce vor ei in posturile de ministri. Si reusesc sa nu se supuna legilor facute de ei insisi.



Asa ca m-am saturat rau de tot sa aud despre cum doamna Udrea nu are de gind sa respecte legi si despre ce face comisia de ancheta. Nu e decit teatru absurd intr-un scop care pe mine nu ma intereseaza.

marți, 18 august 2009

Legile educatiei

Eu nu cunosc in amanunt problemele cu educatia acum, inca nu am inceput scoala cu copiii. Dar mi-am format o parere despre scandalul despre legile educatiei.




Parerea mea e asa:

- exista un pachet de legi care sint aplicate acum, unii spun ca nu sint prea bune

- domnul Basescu a initiat "pactul national pentru educatie" si un raport Miclea cu propuneri de modificare. Totul s-a intimplat anul trecut parca, si nu s-a mai auzit pina de curind despre el

- domnul Boc spune ca guvernul isi va asuma raspunderea pe 2 septembrie in parlament pentru legi ale educatiei care sa fie ca in raportul Miclea

- ministrul educatiei face o propunere de legi ale educatiei in citeva saptamini, dupa discutii maraton cu profesori, studenti etc, altul decit raportul Miclea



Si acum e mare vinzoleala peste tot despre problemele ridicate de legile educatiei, dar majoritatea nu tin cont de parerea celor implicati in subiect - profesorii, parintii, studentii, miza este cine va cistiga batalia politica: Basescu impunind propunerile Miclea, sau PSD cu propunerile Andronescu. Miza lor e cine se va lauda la alegerile prezidentiale cu reformarea sistemului de invatamint.



Eu le-as sugera politicienilor sa uite miza lor electorala si sa revizuiasca legile educatiei in interesul oamenilor care i-au ales si care vor fi direct influentati de orice decizie proasta. Cei care vor suferi din cauza deciziilor proaste sintem noi toti, inclusiv politicienii.

duminică, 16 august 2009

Bugetari

In Romania sint doua tipuri de bugetari. Unii care iau salarii mici si asteapta cu frica sa nu fie dati afara. Si altii care iau salarii mari dar care nu se tem deloc ca vor fi dati afara, pentru ca ei au ajuns acolo pe alte filiere si posturile lor sint cu siguranta absolut necesare.




A aparut la un moment dat Berceanu care spunea ca niste directoare din nu stiu ce agentie primesc sute de mii de lei noi pe luna si ca au spor de noroc in viata. Eu ma chinui serios pentru mult mai putin pe luna si nu sint bugetar. Unii in Romania chiar au sporuri de noroc in viata.

joi, 13 august 2009

Criza

Dupa ultimele evenimente si anunturi ale politicienilor, anul viitor va fi mai greu ca anul 2009 si criza e din ce in ce mai "criza" pe zi ce trece.

miercuri, 12 august 2009

Reforma in administratia publica

FMI cere reforma in administratia publica pentru ca cere reducerea cheltuielilor cu salariile bugetarilor la un procent rezonabil din PIB.



Rezonabil in sensul de apropiat cu alte tari din Europa, nu rezonabil in sensul de venituri rezonabile pentru toti bugetarii. Dupa parerea mea cheltuielile cu salariile sint atit de mari pentru ca in multe locuri salariile au devenit rezonabile pentru angajati, dar procentul acela din PIB a avut de suferit, PIB e mult prea mic pentru a oferi salarii decente angajatilor statului. Tara saraca.



Si guvernul intelege prin reforma sa dea oameni afara. Eu cred ca nu asta e solutia, ci reformarea activitatii. Informatizarea, diminuarea birocratiei, eficientizarea activitatii. Astea ar fi masuri care ar micsora automat numarul de angajati, daca asta se doreste, dar care in plus ar avea avantajul ca diminueaza si alte costuri si s-ar face economia ceruta de FMI.



Dar masurile astea simple sint de fapt foarte greu de implementat, pentru ca in Romania administratia publica e fieful celor care profita de puterea temporara pe care o au la un moment dat. Cu alte cuvinte fieful baronilor locali si al clientelei politice.



Guvernul actual prea slab nu poate sau nu vrea sa faca reforma de care e nevoie - desi in aparenta o majoritate de 70% i-ar permite sa faca orice. Si masurile pe care le ia sint de a da oameni afara sau sa trimita oamenii in concediu fara plata, ca sa faca economie la buget.

Promisiuni

A devenit deja o rutina.




Domnul Boc anunta ca ministri vor renunta la 20% din salariu. Ministrii sustin ca ei nu au fost anuntati, unii vor altii nu vor, majoritatea spun ca e inutil.



Domnul Boc apare la televizor si spune ca va da afara 9000 de oameni din aparatul de stat. Toti incep sa discute despre asta si sa spuna ca asta inseamna putin, ca nu e o masura anti criza ci o masura "pompieristica", ca e inutil.



Domnul Boc apare la televizor si spune ca guvernul isi va asuma raspunderea pe 4 legi, a doua zi vin unii si spun ca se declara uimiti si sint impotriva sa isi asume raspunderea pe toate cele 4 legi.



Domnul Boc apare la televizor si spune ca va reduce salariile imense din agentii, da si un exemplu de agentie. A doua zi purtatorul de cuvint al agentiei spune ca domnul Boc a fost dezinformat pentru ca salariile din agentia respectiva sint mult mai mici decit ce dadea ministru ca exemplu.



Se intimpla in felul urmator: domnul Boc apare la televizor si povesteste ce va face, pe urma apar altii si spun ca oricum nu va face (pentru ca nici pina acum nu a facut), mai spun ca nici nu s-a discutat despre ce spune el sau ca e prost informat. E totul aruncat in derizoriu: autoritatea domnului Boc ca prim ministru, activitatea guvernului, discutiile care au loc.



Nu ramine decit impresia de populism ieftin (vom face, vom drege, dar nu am facut pentru ca altii nu noi s-au opus), amatorism (pentru ca masurile anuntate sint in cele mai multe cazuri aberante) si perspective foarte proaste pentru noi la toamna dupa alegerile prezidentiale.

Planul de austeritate

A venit FMI si au aparut la televizor guvernanti care sustin ca se vor reduce cu 20% cheltuielile pentru salariile bugetarilor, ca vor fi dati 150 000 de oameni afara, mai nou ca vor avea concediu fara plata. Asa au facut si in primavara cind a venit FMI, si nimeni nu s-a tinut de cuvint de atunci incoace.




Cu siguranta asteapta sa treaca alegerile prezidentiale si dupa asta se vor lua toate masurile astea de reducere. Si altele despre care inca nu vorbeste nimeni. Cred ca tot ce ascund guvernantii sub pres acum ca sa iasa bine la alegeri, va iesi la iveala mult mai grav dupa alegeri si va fi mult mai rau decit daca ar fi fost masuri luate la timp.

luni, 10 august 2009

Rutina la televizor in august 2009

Deschizi televizorul si auzi imediat ca se vorbeste despre "criza". Criza incepe de dimineata si se termina noaptea tirziu. Dimineata sint stiri nationale si internationale despre efectele crizei. Dupa amiaza se intilnesc politicienii joviali care isi dau cu parerea despre vinovatii autohtoni ai crizei - care sint ori vechiul guvern ori actualul guvern. Seara vin ministrii si isi dau cu parerea despre ce a fost si ce va veni. Mai sint si stirile zilei care se leaga mai mult sau mai putin de criza. Tot timpul asta sint si analistii care prezic dezastrul sau prevad revenirea imediata din situatia proasta. Si a doua zi la fel.

Despre talk show-urile politice

Sint unii politicieni care apar in fiecare zi la televizor dindu-si cu parerea. Eu cred ca ei se cunosc si in culise se intreaba de copii, de proiecte, de vacanta. Cred ca majoritatea celor abonati nici nu stiu despre ce se va discuta, ei pot discuta despre orice. Cind sint in direct se contrazic si se cearta pe idei, dar fiind aceiasi oameni sint si aceleasi idei.




Eu cred ca ei sint explicatia cea mai corecta a faptului ca discutiile intre ei sint inutile, nu lamuresc nimic. Daca ar lamuri ceva nu ar fi in continuare aceeasi oameni care sa isi sustina aceleasi idei in contradictoriu. Duc in derizoriu pina si notiunea de talk show care ar trebui sa lamureasca evenimentele.

Politica de mincinosi

Se intimpla deja in fiecare saptamina. Vin unii de la PDL si spun ca ei au hotarit ceva in sedinta de coalitie, pe urma vin altii de la PSD si spun ca nu este adevarat. Vin unii si spun ca sint nemultumiti si ca vor discuta nemultumirile, pe urma ceilalti sustin ca nu s-a discutat si nu s-a intimplat nici un conflict.




Pe urma vin pe la talk show-uri - politicienii spun poezia impusa de disciplina de partid, jurnalistii aparent ii invita ca sa lamureasca opinia publica despre cine spune adevarul si cine minte.



Dar nu se lamureste niciodata aceasta problema. Asta pentru ca nu e o problema pentru politicieni sau jurnalisti, ci numai pentru spectatorii uimiti. Asta a ajuns sa fie un fel de rutina, in fiecare zi cineva e acuzat ca minte.



Chiar ma gindesc ca nici pentru majoritatea spectatorilor nu mai este o problema, nu vad cit de anormala e situatia.



Este complet absurd sa se acuze frecvent de minciuna si sa nu pese nimanui daca e adevarat sau nu iar daca e adevarat cel care minte sa fie pedepsit corespunzator de opinia publica.