joi, 6 septembrie 2012

Băsescu și statul de drept

Este o mare ironie faptul că Traian Băsescu susține acum că el este singurul apărător al statului de drept în România și că s-ar fi dus pe apa sâmbetei fără el.

Ce scria Daniel Dăianu în 23 aprilie 2012 Ce stat avem? Contra celor ce sustin ca afacerea Cuprumin denota un stat puternic.

Cand de ani de zile deplangem metehnele unei administratii publice si cand se clameaza de la stanga la dreapta esichierului politic (fie in mod onest, fie cu ipocrizie) nevoia unor reforme radicale pare straniu sa sustinem teza existentei unui stat puternic. Daca este puternic (nu in acceptia autoritarismului) de ce persista naravuri atat de rele? Sunt dovezi elocvente privind slabiciuni ale statului, care privesc textura institutionala a deciziei publice, functionarea institutiilor publice. Risipa enorma in bugetul public, ineficienta cheltuirii banului public, coruptia endemica, gradul jalnic de absorbtie a fondurilor europene, nivelul foarte scazut al incasarilor fiscale, arata cu degetul intr-o anumita directie. Politizarea extrema a administratiei publice, care a blocat reforma guvernantei in companiile de stat este simptomatica pentru un stat slab, capturat de interese statornicite, unde “cautarea de renta” a devenit regula a functionarii administratiei publice, a relatiei intre public si privat. Culmea, ceea ce numim capusarea sectorului public este facuta nu numai de firme private (legate prin tot felul de fire de “prieteni” politici si unii sus pusi din administratia publica), dar si de inalti funationari publici, chiar de demnitari. Intr-o tara in care exista respect fata de cetateni, fata de banul public, este inaccpetabil ca unii demnitari sa ajunga sa aiba venituri lunare echivalente a peste 10-15 000 de euro prin prezenta in diverse consilii de admnistratie; fisa postului iti dicteaza sa reprezinti interesele statului, nu neaparat in biroul unui minister. Cum se poate cere cetatenilor sa fie loiali, sa-si respecte obligatiile fata de stat (sa-si plateasca obligatiile fiscale), sa accepte privatiunile unor programe de austeritate cand exista acest dispret, aroganta a unor reprezentanti ai autoritatilor? Ce sa mai spunem de numirile la CNVM, la Comisia pentru Supravegherea Asigurarilor, la cea pentru pensii private, care denota iresponsabilitate, dispret pentru functionarea unor institutii unde pregatirea profesionala trebuie sa faca legea.

Asta se întâmpla puțin înainte ca guvernul Ungureanu să fie demis.

Băsescu și PDL nu au mișcat un deget în sensul depolitizării instituțiilor publice, au mai dat câte o mănă de ajutor. Este deja clar că de câte ori se schimbă puterea se schimbă și toți directorii în instituțiile de stat și în consiliile de administrație.

Așa că nu el ar fi în măsură să se declare cel mai mare aparător al statului de drept în România. Dacă nu am fi fost în UE nu am fi fost prea departe în toți anii aștia.

Dar așa e la noi, politicienii trebuie să aibă tupeu și mint fără nici o remușcare. Băsescu însuși are foarte mult talent.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu